| Meniu |
| Home |
PEDICUTA (Lycopodium clavatum)
Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor, brinca-ursului, brful-vintului, bunceag, chindicuta, coada-alor-de-vint, cornatel, cornisor, crucea-pamintului, netota, pceleca, piciorul -lupului, praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta planta, asemanatoare muschiului si vesnic verde, se tiraste pe solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1-2 metri, avind radacini micute, fine si subtiri. Din vrejuri cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri, moi la pipait si ramificate, care seamana cu iarba-neagra, dar au frunzele mai moi si mai dese. Cind planta are patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin polen, numit si faina-vrajitoarei. Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic, in cazul portiunilor de piele roase si ranite. Pedicuta este o planta de leac continind radiu. Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de muschi datorita vrejurilor lungi, asemanatoare unor sfori si a polenului galben al pistilurilor ei. Creste numai in lizierele padurilor si tn padurile inalte dinspre nord, de la o altitudine de 600 metri in sus. Dupa taierea copacilor (defrisari), planta se usuca si dispare in cele din urma de tot, caci isi pierde puterea de viata sub actiunea directa a soarelui. In Austria si Germania, pedicuta este strict ocrotita de lege. Recomand de aceea ca necesarul de plante sa fie procurat din farmacii si magazine specializate in plante medicinale. Comertul cu plante medicinale aduce pedicuta din tarile nordice, asa incit este garantata o calitate buna.
Pentru reumatici si bolnavii de artrita, chiar si atunci cind prezinta deja modificari ale formelor articulatiilor (incheieturilor), precum si in caz de constipatie cronica si hemoroizi, recomand cu cea mai mare caldura ceaiul de pedicuta. Persoanele care sufera de diaree trebuie sa intrebuinteze insa ceaiul cu multa precautie, ca sa nu le provoace spasme intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta, ci doar oparita cu apa in clocot. Ceaiul se intrebuinteaza si in toate bolile cailor urinare si ale organelor genitale, la dureri si tumefieri ale testiculelor, la formarea nisipului la rinichl si la colicile renale. In hepatite, la tumori ale tesutului conjunctiv al ficatu-lui, chiar daca sunt deja maligne, pedicula este indisperisabila. Ea-l ajuta pe convalescent sa se puna repede pe picioare cu forte depline.
Sotul unei femei mai in virsta pe care o cunosc a suferit ani de zile de o grea insuficienta respiratprie in timpul noptii, tratata ca astm cardiac. Ii era tot mai rau, pina ce s-a dus intr-o zi iar la doctor. ,,Daca nu incetati lucrul imediat, in opt zile sinteti un om mort!" Medicul l-a trimis sa se interneze la spitalul Grieskirchen. Am aflat de la sotia bolnavului ca avea ciroza hepatica in ultimul stadiu. Cu ciroza hepatica merge mina in mina o insuficienta respiratorie nocturna. Dupa citva timp, omul a fost trimis acasa ca fiind pe moarte. La sfatul meu, sotia sa a facut rost de pedicuta, care si-a facut rapid efectul. Nu considerati si dumneavoastra o minune daca va spun ca dupa prima ceasca cu ceai de pedicuta omul a scapat de sufocatiile cumplite din timpul noptii cu care se chinuise ani de-a rindul?
Daca stiti in cercul dumneavoastra de cunostinte un caz de ciroza hepatica, chiar de este fara speranta, dati curaj acelui om si indreptati-l spre pedicuta noastra atit de importanta in fitoterapie. Chiar si oamenii care au boli grave de ficat pot fi redati vietii datorita pedicutei.
Intr-o excursie cu scop didactic pe care am facut-o prin padure in Austria superioara cu un mic grup, i-am atras atentia insotitorului meu, botanistul dr. Bruno Weinmeister, asupra tamaduitoarei pedicute in materie de ciroza hepatica si cancer la ficat. Drept care mi-a povestit urmatoarea intimplare: Student fiind, a facut cu citiva prieteni o excursie in munti. In drumul spre cabana a gasit printre jnepeni un vrej de pedicuta, pe care si l-a infasurat amuzat in jurul palariei. Cind au ajuns sus la cabana, unul dintre prieteni a facut un circei la picior, atit de dureros si de puternic, incit piciorul i s-a sucit din incheietura genunchiului. Degeaba au incercat ceilalti sa-l ajute. Cabanierul a adus rachiu de drojdie si piciorul a fost masat cu el fara nici un succes. Deodata, tinarul Weinmeister a avut inspiratia sa-si ia vrejul de pedicuta de pe palarie si sa inasoare cu el piciorul, de jos pina sus. Piciorul si-a revenit pe loc la pozitia normala. Dr. Weinmeister s-a gindit ca ar fi vorba de o coincidenta. Poate circelul ar fi trecut si fara pedicuta. In drum spre casa a cules pentru gazda lui, care avea des circei la gamba, un pumn de pedicuta. Aceasta a scapat-o imediat de circei. Dupa ani de zile, dr. Weinmeister i-a relatat unui medic specialist aceasta intimplare. De la el a aflat ca pedicuta este o planta care contine radiu. De atunci au fost vindecati multi oameni de astfel de crampe musculare cu ajutorul unor perne umplute cu pedicuta.
O cunostinta de-a mea a fost internata la spital, nemaiputind urina. Braful era deja puternic umflat de la umar la cot. Cind a.iesit din spital, starea ei era aceeasi ca inainte. Din fericire, tocmai aveam niste pedicuta in casa, caci soacra mea de 86 de ani suferea deseori de circei la gamba. Supozitia mea ca ar putea fi vorba la acea cunostinta de un spasm vezical s-a confirmat in momentul in care i-am pus un saculet cu pedicuta uscat in regiunea vezicii urinare si dupa doua minute a putut urina iarasi normal. A mai purtat acest saculet cu pedicuta citeva zile in regiunea vezicii; edemele de pe brate s-au retras treptat.
Am suferit ani de zile de hipertensiune arterlala, cu un timp in urma. In cele mai multe cazuri ea provine dintr-o hiperfunctie renala. Deci mi-am pus la un moment dat peste noapte un saculet umplut cu pedicuta in regiunea rinichilor. A doua zi, tensiunea arterlala scazuse de la 200 la 165. De atunci, imi aplic din cind in cind in zona rinichilor un saculet umplut cu pedicuta proaspata.
In cazul circeilor la gamba, pedicuta se pune intr-o bucata de pinza care se leaga in jurul gambei. Se pot face fnsa si bai la picioare, iar pentru spasmele vezicale bai de sezut, folosind pedicuta (a se vedea ,,Bai de sezut").
Dupa leziuni de pe urma razboiului sau a accidentelor ramin adesea cicatrice care provoaca spasme. Un invalid de razboi avea pe spate o cicatrice in care puteai sa bagi mina de adinca ce era. Aceasta cicatrice ii provoca tot mereu spasme dureroase, care aveau drept consecinta valuri de transpiratie pe intreg corpul. Durerile se intindeau pina la pielea capului. Dupa 30 de ani de grea suferinta, l-am putut elibera pe acest om de chin prin perne umplute cu pedicuta si bai cu pedicuta.
Faina-vrajitoarei (polenul de pedicuta) ii ajuta pe cei grav bolnavi care au facut escare sa li se inchida leziunile in timpul cel mai scurt. Faina-vrajitoarei se presara, distribuind-o cit se poate de fin si cu multa grija pe locurile cu rani deschise. De obicei apare o usurare simtitoare chiar dupa prima utilizare.
Daca cineva este atit de strins legat de plantele de leac si obtine prin ele succese tot mai multe ce ating aproape miracolul, nu poate sa nu se gindeascai la Creatorul universului, care ne asterne toate aceste minuni la picioare. Din pacate, multi oameni se impiedica de ele fara a le acorda nici o atentie si nu simt niciodata atotputernicia Cerului.
MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 1/4 litru de apa in clocot, apoi se lasa sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca pe zi, si anume dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul dejun, inghititura cu inghititura. In caz de ciroza hepatica sau de cancer hepatic, se beau zilnic cite 2 cesti.
Perna cu pedicuta: Cu pedicuta uscata (in functie de dimensiunea locului cu spasme sau circei se iau 100, 200 sau 300 grame) se umple o perna care se pune noaptea peste respectivele portiuni dureroase. Aceasta perna isi mentine eficacitatea timp de eel mult un an.
Baie de sezut: A se vedea ,Bai de sezut".