| Meniu |
| Home |
Patlagina-Ingusta (Plantago lanceolata)
Din marea abundenta a plantelor noastre medicinale voi alege in continuare una care pare as fi fost le fel de raspindita in vremurile indepartate cum este si in zilele noastre si care s-a bucurat de-atunci incoace de un renume remarcabil. Termenul germant este format din wege + rich. Ultima silaba, asemanatoare sirbescului „reiks”, se inrudeste cu cuvintul latinesc „rex” = rege. Deci patlagina este regele drumurilor si a crescut inca din timpurile stravechi spre binele si binecuvintarea omenirii. Astazi e la fel ca atunci. Raul strabate tara si avem nevoie de plante medicinale cum este si patlagina-ingusta – intalnita si sub denumirea de iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor, limba-broastei, patlagina – mult apreciata in vechile carti despre plante medicinale, pentru a combate acest rau. Ruda sa, patlagina sau patlagina lata (Plantago major) – care mai este cunoscuta si ca iarba-grasa-de-gradina, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, mama-padurii, placintica-vacii – nu-i este cu nimic mai prejos si se foloseste exact la fel. Ambele cresc pe toate cimpiile, marginile de drumuri de tara, pasunile, povirnisurile, lizierele , in santuri si pe terenurile umede necultivate, fiind practic raspindite in intreaga lume. Patlagina se foloseste in primul rind imptriva maldaiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara. Preotul elvetina Kunzle, medicul naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor noastre, screi: „Intrebuintarea gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina, floare si saminta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, estede aceea indicata pentru acei oameni care au singe putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi, infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti, slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioare pe copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune”.
Persoane suferind e astm pulmonar si bronsic, prescriindule patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale (a se vede „Moduri de folosire) au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale. Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pulmonra si bronsic, ceaiul se prepara dupa cum urmeaza: Se pun la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamie (daca aceasta a fost tratata cu substante chimice – atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa se dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa ceea se adauga 1 lingurita plina din amestecult de plante. Se lasa ½ minut in repaus. In cazurile grave, ceaiul trebuie pregati proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte.
Dupa cum se poate citi si in vechie carti despre plante medicinalte, saminta de patlagina combate formarea calcului, daca se iau grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina. Siropul de patlagina-ingusta curata singele de impuritati, toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, lunindu-se aproape zilnic inaintea fiecarei mese cite 1 lingura (copii – cate 1 inghititura). (A se cauta prepararea siropului la moduri de folosire).
Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din timpuri indepartate un foarte apreciat leac contrat ranilor. Odata, un taran s-a ranit la cap cu o unealta; acesta a luat frunz proaspete de patlagina, le-a farimitat si si le-a pus pe rana. Desi frunzele erau nespalate, locul nu s-a inflamat. Frunzele proaspete, farimitate, ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturi de ciine turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu se afla nici un medic la fata locului. Intr-o veche carte despre plante medicinale scrie: „Daca o broasca este muscate de un paianjen, se grabeste la patlagina. Aceasta o ajuta.”
Funzele proaspete, frecate intre ambele miini, mestecate cu ceva sare si aplicate la git vindeca de gusa. Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite de prea mult umblat sau plimbat, O tumoare, fie ea chiar maligan, trece, daca este tratata cu frunze proaspete farimitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave, si in bolile canceroase de glande. In aceste cazuri este insa bine sa se puna maghiran proaspat (in cazuri urgente se pot folosi si maghiran uscat) la macerat in ulei de masline. Se introduce maghiranul intr-o sticla, se toarna ulei deasupra si se lasa se stea 10 zile la loc calduros. Uleiul de maghiran obtinut se unge in zona glandelor bolnave, se pun frunzele farimitate despura si se leaga de locul cu o bucata de pinza. In scut timp se va simti mai o ameliorare.
Cu ocazia unei prelegeri tinute la biserica parohiala a orasului Linz am aratat ca frunzele farimitate de patlagina ar putea vindeca orice rana, chiar daca ea ar fi veche de zece ani. Cind am vorbit, cinci luni mai tirziu, in sala scolii de calugarite din Linz, o femeie a cerut cuvintul: ,,La vremea respectiva am pus la indoiala afirmatia dumneavoastra ca frunzele de patlagina vindeca orice rana, oricit de veche ar fi. Vecina mea avea de 17 ani ulcer varicos la picior, din cauza caruia nu mai putea de mult sa iasa din casa. Chiar a doua zi i-am adus frunzele si i le-am pus, dupa indrumarile dumneavoastra, pe piciorul bolnav. Trebuie sa-mi retrag orice dubiu: Rana s-a inchis repede si nu s-a mai deschis in cele cinci luni care au trecut."
Un alt exemplu: Un invalid de razboi cu o proteza la picior capatase rani deschise pe bontul piciorului amputat, care s-au datorat unei canicule prelungite. Acestea nu voiau sa se vindece nici cu alifii, nici cu raze, nici cu injectii. Cind si-a aplicat frunzele de patlagina-ingusta, ranile s-au inchis peste noapte si omul a putut sa-si vada iarasi de ritmul normal al muncii si vietii sale.
„Eu m-am ajutat odata rapid cu suc proaspat de patlagina-ingusta. Cu ani in urma, nepotelul meu, care avea pe-atunci un an si pe care-l tineam in bralee m-a muscat din neastimpar de obraz, deasupra coltului gurii. Locul muscaturii mi-a pricinuit citeva zile niste dureri foarte mari. L-am tamponat din cind in cind cu esenta de patlagina-ingusta. Imi faceam griji sa nu se formeze intr-o zi o intaritura canceroasa La sfirsitul lui aprilie, am participat cu sotul meu la o sesiune in Freistadt. Deodata am simtit pe vechiul loc al muscaturii un nodul intarit, cit un bob de mazare, care se formase In timpul noptii. imediat mi-am cules de pe pajiste un pumn de frunze de patlagina-ingusta, le-am frecat intre aratator si degetul mare si am tamponat de mai multe ori in acea zi locul respectiv. Seara, intaritura de-abia se mai simtea; in dimineata urmatoare disparuse complet, spre bucuria noastra’’.
Nu este deci o exagerare atunci cind preotul Kneipp afirma in scrierile sale ca pentru fiecare boala a crescut o planta. Cu cit ma adincesc mai mult in tainele fitoterapiei, cu atit traiesc mai multe miracole. Multi oameni mor anual in chinuri din cauza unor astfel de abcese canceroase, desi exista remedii sub forma plantelor medicinale. Am putea fi cu totii mai sanatosi si mai bucurosi de viata, daca am arata mai multa intelepciune fata de plantele noastre de leac. Bineinteles, in ochii nestiutorilor ele sunt doar niste buruieni. Incepeti sa va ocupati mai mult de aceste plante si veti scapa treptat de tot ce va supara.
Aceste niduri ale mele trebuie sa dea curaj si mingiiere tuturor batrinilor care sufera de ani de zile de ulcer varicos la picior. Ranile lor se vor inchide curind si se vor vindeca prin aplicarea frunzelor de patlagina. Virsta nu conteaza aici. Daca exista si o umflatura puternica, atunci piciorul se imbaiaza in extract rece de nalba sau in infuzie de coada-soricelului. Marginile ranii se ung dupa baie cu alifie de filimica (a se cauta la ,,Filimica", la ..Moduri de folosire"). Si pentru combaterea trombozei se recomanda cu caldura frunzele de patlagina.
MODURI DE FOLOSIRE
Infuzie: 1 lingurita (cu virf) de plante la 1/4 litru de apa - se opareste, se lasa putin in repaos.
Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa (a se vedea fragmentul respectiv din text).
Compresa de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pina se formeaza un terci care se aplica local.
Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 miini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.
Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pina nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura, in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se asaza deasupra o scindura si se pune o piatra pe ea. Totul se astupa cu pamint. Sindura si piatra trebuie sa ramina insa vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formind un sirop. Dupa cca. 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un storcator de fructe (nu printr-o pinza), se pune sa dea citeva clocote si se trage in borcane foarte bine astupate. Cine nu poate efectua acest fel de fermentatie sa lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pina ce siropul se asaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea citeva clocote bune.