Obligeana (Acorus calamus)
Alte denumiri: buciumas, calamar, calamuz, calamena,
cin-de-apa, paparotnec, paura-rosie, speribana, speteaza, tartarachi,
trestie-mirositoare. Aceasta planta acvatica este raspindita mai ales
pe linga balti, lacuri mocirle si pe malul apelor linistite. Din milul
de pe mal se ridica vertical rizomul, din care rasar numeroase frunze
in forma de spada, care ajung pina la inaltime de 1 metru. Tija, presata
plat, are in mijloc un pistil conic, in nuante de la verzuliu la maro
galbui. Radacina este groasa cit degetul, crest pina la o lungime de
1 metru si are, in stare proaspata, un gust amar, puternic condimentat.
Uscind radacina, aceasta isi mai pierde din aroma si tarie. Se culege
in primavara timpurie sau in toamna tirzie. Radacina obligeanei nu este
utilizata numai datorita puerii ei intaritoare in cazul unei slabiri
generale a organelor digestive, in balonari stomacale si intestinale,
precum si in colici, ci ea ajuta si in dereglari glandulare si artrita.
Radacina contribuie foarte mult la curatirea de mucozitati a intestinelor
si stomacului cu secretii abundente. Este indicata si in hipometabolism
(metabolism scazut), in hipotonie (lenevie) intestinala, in cleroza
si hidropizie.
Oamenii neobisnuit de slab, care au pierdut in greutate nu din lipsa
unei hrane bune, ar trebui sa bea ceai de obligeana si sa faca din cind
in cind cite o baie completa cu adaos de oligeana. Obligeana inlatura
inapetenta, se recomanda in cazul funcionarii proaste a rinichiului
si este un mijloc bun de curatire pentru organism. Ceaiul este de folos
chiar copiilor alergici la guten, suferind de celiachie, maladie tot
mai frecventa in ultimul timp. Radacina uscata, mestecata incet, ii
poate dezobisnui pe frumator de patima de fumat. Ochii slabiti pot fi
intariti daca se ung de mai mult ori pleoapele inchise cu suc proaspat
stors din radacina de obligeana. Sucul se lasa citeva minute sa-si faca
efectul, apoi pleoapele sunt spalate cu apa rece.
Adesea am putut aduce un ajutor substantial in degeraturi sau cand ingeatza
dieferite parti ale corprului, recomandind baile de obilegeana. Radacinile
sunt bagate peste noapte in apa rece, iar a doua zi se pun sa dea in
clocot. Se iau de pe foc si se lasa sa stea 5 minute. Se scalda locurile
bolnave 20 minute in infuzia nu prea fierbinte. Licidul respectiv poate
fi reincalzit si refolosit maxim de 4 ori. Baile au o actiune benefica
si asupra mainilor si picioarelor reci, dar in acest caz ele trebuie
facute cit se poate de fierbinti.
Un barbat de 36 de ani nu se putea restabilii dupa indepartarea unei
tumori hepatice. La intervale de cite 4-5 saptamini face puseuri de
temperatura. Pacinetul urma sa fie dus la Linz intr-o clinica din Vinea.
Soacara sa mi-a povestit ingrijorata despre boala lui fara sanse de
vindecare. Se constatase deja existenta unor tubercului intestinali
care provocau febra mare. Si aici a ajutat radacina de obligeana. Este
firesc faptul ca in boli atit de grave ceaiul trebuie baut citeva saptamini
– ba chiar luni – in sir.
„In timpul unei excursii de la Weissenbachtal la Postalm am intilnit
un cupludin Bad Ischi, care pornise pe munte echipat cu rucsacuri grele.
Cei doi voiau sa petreaca niste zile linistite intr-o cabana cu aprovizionare
aproape. La un popas am intrat cu ei in vorba si am aflat urmatoarele:
Barbatul, inalta 1.85 metri in virsta de cincizeci si ceva de ani, slabise,
de un an incoace, tot mai tare, fara a descoperii insa cauza. Cind a
ajuns la 48 de kg., a surprins, impreuna cu asistenta medicala care-l
insotea la clinica, o convorbire telefonica dintre medicul lui si alt
medic. A auzit: <<Vi-l trimit acum pe pacinetul meuy cei mai lipsit
de sperante – cancer pulmonar!?>> A aflat astfel, fara sa
vrea, diagnosticul. Dupa aceea a fost sfatuit de cineva sa mestece cu
sirg radacini de obligeana, pentru a-l ajuta in acelasi timp sa sa lase
si de fumat, iar dimineta si seara sa bea ceai de coada-soricelului.
Treptat, a inceput sa ia in greutate si, simtitindu-se mai bine, nu
s-a mai dus la doctor. Abia peste vreo jumatate de ani a fost iar la
constultatie la medicul sau. Acesta s-a ridicat brusc de pe scaun, cu
miinile sprijinite pe masa de lucru, uitindu-se mut de uimire la cel
pe care il credea de mult in groapa. „Ce-ati facut?” a fost
tot ce a putut artricula. „Am mestecat radacini de obligeana si
am baut ceai de coada-soricelului”. „Radacini de obligeana?
Pe unde se gasesc?” „Nu trebuie gasite, domnule doctor,
se cumpara in orice magazin de plante medicinale cu citva silingi!”
Omul isi redobindise atunci deja greutatea initiala de 86 kg., iar jumatate
de an mai tirziu a facut, cu un rucsac greu un spinare, excursia cu
ocazia careia l-am cunoscut.”
„Ori de cite ori imi amintesc de urmatoarea intimplare de demult,
fie pomenind-o in prelegerile mele, fie notind-o pe hirtie, ca acum
pentru dumneavoastra, ea imi apare ca o providenta divina si sunt intotdeaun
miscata pina in adincuri. Mama mea era grav bolnava, avea niste crize
intestinale de nedescris si medicul mi-a spus intr-o zi ca ar trebui
sa ma astept la ce-i mai rauu: ca ar fi cancer intestinal. Era pe vremea
cind inca nu ma ocupam decit rareori de plante medicinale, deci si pe
atunci recurgeam doar la metode naturale si nu luam niciodata doctorii.,
Aceasta comunicare a mediuclui m-a uluit. De-abia mai eram in stare
sa-mi vad de trebuirle cotidiene.
Contrat obiceiului meu – ziua mea incepe de regula la ora 6 dimineata
si se incheie de cele mai multe ori la 11 noaptea – m-am bagat
in pat imediat dupa ora 8 seara. Tocmai reflectam la situatia disperata
a mamei, cind a intrat sotul meu si a pus un radio portativ linga mine,
spunindu-mi: <<Ca sa nu mai fi atit de sigura!>> Putin dupa
aceea am auzit o voce la radio: <<Va vorbeste medicul caslei.
Radacinile de obligeana vindeca orice tumoare stomacala si intestinala,
oricit ar fi de veche si de rea, chiar maligna. Sa ia 1 ceasca cu apa
rece, se pune in ea 1 lingurita rasa de radacini de obligeana, se lasa
sa stea peste noapte, se incalzeste usor a doua zi, se strecoara si
se bea cite o ingititura inainte si dupa fiecare masa. Aceasta inseamna
6 inghitituri pe zi; mai mult nu este voie. De fiecare data, ceaiul
trebuie incalzit la bain-marie. Acest tratament se refera la intregul
traiesct stomacal si intestinal, inclusiv la ficat, bila, splina si
pancreas>>. Fericita la culme, i-am relatat mamei in dimineata
urmatoare cele auzite, ea insa mi-a spus, facind cu mina un gest de
resemnare: <<Pe mine nu ma mai poate ajuta nimeni si nimic!>>
Mi-am procurat radacina de obligeana si i-am dat-o exact asa cum am
descris mai sus. Veti fi de acord ca ce va povestesc se apropie de un
miracol, cind veti afla ca deja dupa 14 zile pe mama n-a mai jenat-o
nimic. Saptaminal a inceput sa ia in greutate cite 400 grame, dupa ce
inainte slabise foarte mult. Datorita acestei intimplari m-am ocupat
tot mai mult de fizioterapie si am putut fi de folos in mai multe cazuri
disperate. Radacina de obligeana da tot mereu rezultate uluitoare.”
Cind aciditatea gastrica lipseste sau se afla in exces, radacina obligenei
va sti s-o regleze in ambele cazuri.
„O femeie dine Voralberg a suferit timp de 2 ani de dureri de
stomac si a ajuns sa nu mai poata rezista nici o zi fara medicamente.
La sfatul meu a luat cele 6 inghitituri de ceai din radacinde de obligeana
si in trei zile i-au pierit orice dureri; nici nu s-au mai repetat de
atunci.
O alta femeie din Austria inferioara a superit ani de-a rindul de ulcer
duodenal. Pentru a putea suporta durerile, trebuie sa ia mereu medicamente.
Nu mai toleara deloc hrana solida, n-avea, oricum, nici pofta de mincare.
Indicindu-i-se radacina de obilgeana, a luat zilnic cele 6 ingitituri,
drept care durerile s-au tot diminuat, dupa cinci saptamini au trecut
compet, i-a revenit apetitul si a putut suporta, ca si ceilalti merbir
ai familie, o mincare de casa simpla dar consistenta.
Un barbat mai in virsta a suferit ani de zile de diaree. Se invatase
cu gindul ca nu va scapa niciodaa de acest chin. Luindu-se dupa sfaturile
mele, a inceput sa bea zilnic din acest ceai. In scurt timp, intestinul
i s-a vindecat.
Un baietel care avea mereu diaree in ciuda unui regim alimentar sever
a scapat de ea dupa 6 inghitituri de acelasi tip de ceai, recapatindu-si
pofta de mincare si ingrasindu-se cu citeva kg., spre fericirea mamei
sale.
Zece ani s-a chinuit un barbat cu diaree cu singe, de 30-40 de ori pe
zi. Prietenul sau mi-a povestit ca omul vesel, plin de viata de odinioara
sa transformase, este fiersc, intr-unul vesnic trist. Tot ce incercase
in acesti ani daduse gers. A fost pensionat relativ de tinar. Pe la
Pasti a inceput, mai intii destul de sceptic, se bea zilnic cite 6 inghitituri
de ceai din radacina de obligeana, pe linga care lua si 2 cesti cu ceai
de filimica oparita. Mare mi-a fost mirarea cind mi-a scris sotia lui
ca la inceputul lunii iunie a aceluiasi an omul si-a reluat lucrul”.
Moduri de folosire:
-prepararea ceaiului: ceaiul din radacini de obligeana se prepara doar
ca extract rece. 1 lingurita rasa de radacini se lasa peste noapte in
¼ litru de apa. Dimineata se incalzeste usor si se strecoara.
Inainte de folosire ceaiul se incalzeste in bain-marie.
-suc proaspat: radacinile proaspete se curata cu grija si se trec prin
sotrcatorul electric de uz casnic cit sunt inca umede.
-adaos la baie completa: cca.200 grame de radacini se lasa peste noapte
la rece in 5 litrii de apa. A doua zi se da totul in clocot, se trage
de pe foc, se lasa sa stea putin si se adauga la apa de baie (a se vedea
„Bai complete”).