| Meniu |
| Home |
Leurda (Allium ursinum)
Fiecare primavara aduce sperante in soare si caldura. Ne simtim iarasi veseli si plini de avint, ne bucuram de prima inverzire a naturii si de voiosia lumii pasarilor cu intreaga fiinta, ca de un autentic dar de la Creator. In fata acestei noi splendori verzi, ar trebui sa pasim spre o noua cura de primavara, o curatire si depuratie a organismului care duc la improspatare si inviorare igienica demne de luat in seama. Mai ales leurda, numita si ai-ciorasc, ai-de-padure, ai-salbatic, aiuti, aliu, aliu-de-iunie, leoarda sau leorda, face parte dintre acesti vestitori ai primaverii. Frunzele, de un verde proaspat, lanceolate, lucioase, asemanatoare celor ale lacramioarei, ies dintr-un bulb lunguiet care este inconjurat de membrane albe, transparente. Tulpina neteda, de un verde deschis, impreuna cu potirul alb ajung la o inaltime de 30 de centimetri. Leurda creste numai in cimpii bogate in humus si umede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine. I se simte puternicul miros de usturoi chiar inainte de a zari planta. El i-a si adus in popor numele de „ai” – salbatic, de padure – insemnind usturoi; acest miros exclude fara nici o indoiala orice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brindusa de toamna. La inceputul primaverii, multe zavoaie sunt acoperite cu frunze proaspete, verzi ale leurdei. Ele rasar din pamint in aprilie sau mai, uneori chiar mai devreme. Florile devin insa vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie. Puternice forte vindecatoare zac in ea si se spune ca si ursii o cauta cind ies din hibernare, pentru a-si curata stomacul, intestinele si singele. Leurda contine in esenta proprietatile usturoiului nostru, numai ca are o putere curativa mult mai mar. Este, de aceea, deosebit de indicata in curele depurative de primavara si ajuta la vindecarea bolilor cronice de piele.
Intrucit frunzele isi pierd portele lecuitoare in stare uscata, in cura de curatire si depuratie de primavara ele se folosesc proaspete. Se pun, taiate marunt, pe piinea cu unt; tocate fin, in loc de alt condiment (nefierte) in supa zilnica, pe cartofi, in perisoare, chiftele sau in alte mincaruri al caror gust este imbunatatit alminteri de patrunjel. Frunzele pot fi preparate si ca piure sau salata. Intrucit folosite in cantitati mari au un gust intepator, ar trebui amestecate in piure cu funze de urzici.
Frunzele tinere se aduna in aprile sau mai, deci inainte de inflorire, iar bulbii la sfirsitul verii si toamna. Bulbii de leurda pot fi folositi la fel ca si usturoiul. Este indicat ca persoanele cu stomac sensibil sa toarne lapte cald peste frunzele si bulbii taiati marunt, sa lase totul sa stea 2-3 ore, apoi sa bea acest lichid, inghititura cu inghititura.
Pentru a avea pe tot parcursul anului leurda in casa si a beneficia de puterea ei tamaduitoare, se prepara tinctura de leurda (a se vedea „Moduri de folosire”). Din aceasta tinctura se iau zilnic 10-12 picaturi in putina apa. Aceste picaturi ajuta la o memorie excelenta, previn arterioscleroza si alunga multe alte afectiuni si indipozitii.
Leura are un efect foarte favorabil asupra aparatului digestiv. Se recomanda atit la diaree acuta si cronica, chiar daca aceasta este insotita de balonari si colici, cit si la constipatie, daca aceasta se bazeaza pe spasme interne sau de lenevirea intestinelor. Viermii intestinali, chiar si limbricii, mor la citva timp dupa folosirea leurdei. O data cu imbunatatirea activitatii intestinale dispar si acele indispozitii care apar adesea la oameni virstnici sau la gurmanzi din cauza intestinelor lenese, inactive sau prea pline, insomnia, tulburarile cardiace provocate de stomac, indispozitiile provenite din arterioscleroza sau hipertensiune artificiala – ca verijul (ameteala), senzatia de apasare (la cap), de neliniste si depresiunile – vor ceda. Suprapresiunea scate treptat. Vinul de leurda (a se vedea :Moduri de folosire”) este un preparat minunat pentru toti batrinii cu vesnice secretii pulmonare abundente si greutati in respiratie legate de acestea. Chiar in cazurile de tuse rebela indelungata se scapa de flegma si de insuficienta respiratorie provocata de ea. Acest leac este indicat in tuberculoza pulmonara si hiropizie, de care sufera desori cei batrini. Frunzele folosite in stare proaspata curata rinichii si vezica, favorizind urinarea. Ranile care se vindeca greu, unse cu suc proaspat de leurd, se vor inchide rapid. Chiar si starea bolnavilor cardiovasculari se amelioreaza.
Leura este un mijloc depurativ inca nepapreciat la justa sa valoare, care se dovedeste bun mai ales pentru epidemia cronic suferinda. Mediucl naturist si preotul elevetian Kunzle a laudat in mod special aceasta planta: „Ea curata intregul organism, face singele sanatos, alunga si distruge substantele otravitoare. Persoanele mereu bolnavicoase, cele cu eczeme si cu tenul fainos, scrofulosii si reumaticii ar trebui sa venereze leurda asemenea aurului. Nici o planta de pe pamint nu este atit de eficace pentru curatirea stomacului, a intestinelor si a singelui. Tinerii ar inflorii ca niste roze si s-ar deschide ca un con de brad la soare!” Kunzle arata mai incolo ca stie familii ai caror membrii erau inainte „tot timpul anului bolnaviciosi, mergeau din doctor in doctor, erau plni de eruptii si eczeme, scrofulosi pe tot corpul, palizi, de parca ar fi zacut deja in groapa si i-ar fi riciit gainile iarasi afara de sub pamint si care s-au insanatosit si inviorat dupa o intrebuintare mai indelungata a acestui dar minunat al Dumezeirii”.
Moduri de folosire:
-sub forma de condiment: frunzele proaspete de leurda se maruntesc ca patrunjelul sau ceapa si se presara pe piine, in supe, sosuri, salate si mincaruri de carne.
-tinctura de leurda: frunzele sau bulbii taiati marunt se introduc intr-o stical pina la git fara a se indesa, se toarna desupra rachiu de secara sau orice alt rachiu de 38-40% facut in casa si se lasa 14 zile in soare sau in apropierea masinii de gatit. Se iau de 4 ori pe zi cate 10-15 picaturi in putina apa.
-vin de leurda: se ia 1 pumn de frunze taiate marunt, se lasa sa dea citeva clocote in ¼ litru de vin alb, se indulceste dupa gust cu miere sau sirop si se bea din acest vin peste zi, incet, inghititura cu inghititura.