Premisa culegerii este cunoasterea plantelor medicinale. Daca ea
este indeplinita, atunci se pune problema culegerii plantelor la timpul
potrivit, la locul potrivit si in modul potrivit.
Cele mai bune efecte lecuitoare au, conform experientei, ierburile
proaspat culese; ele sunt neaparat necesare pentru o reusita in cazurile
de imbolnaviri grave.
Ierburile proaspete vi le puteti culege singuri, incepand cu primavara
timpurie, uneori deja inainte de sfarsitul lui februarie, pana prin
noiembrie. Unele pot fi gasite chiar in timpul iernii sub patura de
zapada, daca li s-a retinut locul (de exemplu: rostopasca).
Pentru iarna se face o provizie nu excesiv de mare de ierburi. In
acest scop, trebuie sa le culegem in perioada continutului cel mai
mare de substante active.
La FLORI aceasta este la inceputul perioadei de inlorire.
La FRUNZE inainte si dupa perioada de inflorire.
RADACINILE sunt scoase din pamant la inceputul primaverii sau toamna.
FRUCTELE se culeg in perioada coacerii.
A se respecta urmatoarele indicatii: Sa nu se adune decat plante sanatoase,
curate, fara insecte! Sa se culeaga plantele in zilele insorite, in
stare uscata, atunci cand roua s-a dus.
Nu sunt locuri bune de cules urmatoarele: campuri ingrasate chimic,
campiile si malurile de ape murdare, infestate, terasamentele de cale
ferata si locurile apropiate de strazi cu circulatie intensa, de autostrazi
si instalatii industriale.
Curata natura! (Nu rupe plantele cu radacina cu tot, nu face pagube!)
Unele specii – monumente ale naturii – sunt ocrotite prin
lege. Exista destule plante medicinale cu acelasi efect care nu se
afla sub ocrotirea legala (de exemplu: urechea-ursului – ciubotica-cucului).
A nu se strivi florile si frunzele in timpul culesului si a nu se
utiliza pungi si sacose de plastic la adunat! Plantele incep sa transpire
si se innegresc mai tarziu, in timpul uscatului.