Cimbrul (Thymus serpullum)
Numit si buruiana-de-balsam, cimbrusor, cimbru-de-cimp,
cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita, sarpun, tamiita, timian, cimbru
creste pe pasune insorite, pe povirnisuri si pe liziere inguste si prefera
musuroiul mic de furnici de pe cimpii. Are nevoie de mult cladura si
mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine
unde caldura pamintului radiaza in mod special. In arsita soarelui amezii,
din pernitele florilor violete se revarsa un parfum foarte aromat care
atrage insecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte.
Cimbrul a venit la noi in secolul al XI-lea din tarile mediteraneene,
iar speciile cultivate si iarasi salbatice se gasesc in gradinile noastre
mai cu seama cu cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru,
cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamiita. Aceasta, spre deosebire
de cimbrul-de-cimp, ajunge pina la o inaltime de 50 de centimetri. Ambele
au acelasi efect curativ.
Cimbru este renumit inca din antichitate. Traditia spune: „Cimbru
este mai ales repezit, infierbintat si aprins. Ele stimuleaza fluxul
diuretic si ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala
grabeste iesirea pruncului din trupul mamei. Bautura preparata din el
curata partile interne ale organismului”.
Stareta Hildegard von Bigen mentioneaza cimbru ca leac impotriva leprei,
a paralizei si a bolilor de nervi. Cine bea dimineata in loc de cafea
o ceasca de ceai de cimbru va resimti curind efectul sau binefacator:
o prospetime a spiritului, o senzatie placuta in stomac, lipsa tusei
de dimineata si o stare generala buna.
Cimbrul, museteul si coada-soricelului culese in soare si aplicate ca
perna uscata de plante, la care se bea simultan un ceai facut din aceste
plante, ajuta la alinarea durerilor nevralgice faciale. Daca acestea
sunt insotie de crispari ale fetei, se foloseste suplimentar o perna
uscata de pedicuta. Un taran in virsta de 79 de ani suferea de 27 de
ani de o grava nevralgie faciala. Fusese operat deja de citeva ori la
fata. Isi atrasese boala cind venise intr-o zi acasa ud leoarca de la
cimp si, fiind chemat in calitatea sa de primar la o sedinta urgenta,
nu avuse timp sa-si schimbe hainele, plecind cu ele ude pe el. In ultimile
luni ale bolii, gura i se retrasese cu dureri mari aproape pina la ureche.
Comrpresele cu ireburi suedeze i-au adus la inceput o usoara ameliorare.
Abia cind plantele enumerate mai sunt si culese in soare i s-au aplicat
ca perna, s-a veazut fulgerator o schimbare in bine. A mai baut din
acest fel de ceai si dupa ce i-a trecut nevralgia faciala.
Cind copilul meu de vreo 4 ani, nu se putea reface dupa un tifos. Doi
ani am tot incercat fara rezultat diferite metode. Dupa o singura baie
de cimbru, cu durata de 20 de minute, la care fusesem sfatuita, a iesit
un alt baiat din cada. Ca si cum s-ar fi apasat un buton, a cazut de
pe el tot ce era bolnav asemenea unui palton si din acea zi a inceput
sa infloreasca in mod vizibil.
Cimbrul se culege in perioada infloririi, din iunie pina in august;
cel mai bun este cel cules in soarele amiezii. Florile pot fi puse intr-o
stica umpluta pina la git si lasate 10 zile la macerat in ulei sau se
poate face un sirop. Uleiul de cimbru se foloseste contra paralizei,
in apoplexie, scleroza in placi (multipla), atrofie musculara, reumatism
si entorse.
In cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si in spasmele
organelor pelviene (genitale), este indicat cimbrul atit in uz intern
cit si in uz extern. Se beau 2 cesti pe zi. Florile culese in soare
amiezii si uscate se aplica extern sub forma de perne de planta in cazul
crampelor. Inainte de culcare aceasta perna se incalzeste intr-o tigaie
si se pune pe stomac sau bazin. Se recomanda pernele de planta si in
umflaturi, contuzii si reumatism vechi.
Asociat in parti egale cu patlagina-ingusta, cimbrul si-a dovedit eficacitatea
in combaterea afectiunilor cailor respiratorii, a secretiilor abundente
ale bronhiilor si a astumului bronsic, ba chiar a tusei convulsive.
Intr-o ceasca cu apa fierbinte se introduc o felie de lamiie si 1 lingurita
de amestec cimbru-patlagina. Repaus: ½ minut. Ceaiul trebuie
baut foarte fierbinte si in inghitituri mici. Se prepara proaspat de
4-5 ori pe zi; daca ameninta pericolul unei pneumonii, acest ceai luat
din ora-n ora in inghitituri mici nu-si va rata efectul. Din fericire,
mai exista insa multe mame care n-au uitat cimbrul. De foarte multe
ori nu se tine insa sema de faptul ca daca se da copiilor bautura direct
din frigider se poate ajunge la o bronsita cronica, iar aceasta duce
in anii urmatori la emfizem cu grea insuficienta respiratorie.
Tinctura de cimbru (a se vedea „Modul de folosire”) serveste
ca ferctie pentru fortificarea membrelor de la copii slab dezvoltati;
dar si bonavii de scleroza in placi (multipla) ar trebui sa apeleze
la aceasta frictionare.
De cit chin ar putea fi curatate unele familii daca un copil bolnav
ar fi tratat la timp cu cimbru, fie sub forma de ceai, fie de bai. Multi
copii agitati sau nervosi au capatat un somn sanatos ptrintr-o baie
de cimbru. Dar si oameni suferind de surescitare nervoasa si depresiuni
se insanatosesc la scurt timp dupa ce fac asemenea bai.
N-ar trebui trecut cu vederea faptul ca aceasta planta medicinala este
un remediu indicat contra patimei betiei. Se toarna 1 litru de apa clocotita
peste 1 pumn plin de cimbru, se acopera si se lasa 2 minute in repaus.
Ceaiul se pune intr-un termos si se da alcoolicului la fiecare sfert
de ceas cite o lingurita plina. Urmeaza greturi, varsaturi, purgatie
si urinari puternice, valuri de sudoare, o mare pofta de mincare si
senzatie de sete. In caz de recidive, care la inceput sunt inevitabile,
iar mai tarziu tot mai rare, cura se repeta.
Si in crizele de pilepsie se recomanda cimbrul. Ceaiul, 2 cesti pe zi,
nu se bea in criza, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de
2-3 saptamini, cu intreruperi de cite 10 zile. Minunat si foarte puternic
este siropul de cimbru. In raceli, el se administreaza inaintea meselor.
Moduri de folosire:
-infuzie: O lingurita (cu varf) de plante este oparita cu ¼ litru
de apa proaspat fiarta si se lasa sa stea putin.
-adaos la baie: Pentru 1 baie completa – 200 grame de plante (a
se vedea „Bai complete”)
-tinctura de cimbru: Cu inflorescente culese in soarele amiezii se umple
o sticla pina la git, fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau
de fructe de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la soare.
-ulei de cimbru: Cu inflorescente culese in soarele amiezii se umple
o stica, fara a se indesa si se toarna deasupra ulei de masline presarate
la rece, in asa fel incit uleiul sa stea peste flori intr-un strat gros
de 2 degete. Se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit.
-perna de plante: Se umple o perna cu plante si se insaileaza.
-sirop de cimbru: Florile si tulpinile culese in soare se umezesc cu
miinile ude la introducerea intr-un borcan. Se pun in straturi cu zahar
nerafinat si se apasa pentru a se indesa in borcan. Se lasa totul cca.
3 saptamini in loc insorit. La filtrare, florile si tulpinile imbibate
cu zahar trebuie spalate doar cu putina apa, care se toarna apoi la
sirop. Se pune siropul la foc mic sa se evapore fara a-l lasa sa fiarba.
Siropul n-are voie sa devina nici prea subtie, nici prea gros, deci
este lasat sa se raceasca o data sau de odoua ori, pentru a se face
o proba.