Brusturele (Petasites officinalis)
Brusturele creste pe malui de riuri si piraie, in santuri si liziere.
Se mai numeste si broscalan, brustur, buedea-ciumei, captalan, clococean,
gula-de-balta, lipan, podval-mare, smintinica. Este sensibil mai mare
decit podbalul galben, din a carui familie face parte. Frunzele sale
devin mari cit palaria, sunt usor dintate si acoperita cu un puf gri
de partea inferioara. Florile, in nuante de la alb murdar pina la un
roz pal, au forma unor cosulete si sunt dispuse des pe portiunea superioara
a tulpinii. Radacinile care au o actiune antitermica si au fost foarte
cautate in timpul epidemiilor de ciuma, se culeg inca inainte de inflorire.
Ceaiul sudorific se administreaza in caz de febra, insuficienta respiratorie,
atrita (guta), si epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, 1-2
cesti. Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu
doar la entorse, luxatii, si picioare ranite de prea mult umblat, ci
si in orice fel de arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi
usturatoare.
Mod de folosire:
-prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de radacini de brusture se pune
peste noapte la macerat in ¼
litru de apa, se incalzeste dimineata si se strecoara.
-comprese: Frunzele proaspete sunt spalate, zdrobite si aplicate sub
forma de compresa. Aceasta opreatie se repeta zilnic de mai multe ori.